Sorana Georgescu-Gorjan – Aşa grăit-a Brâncuşi


O culegere trilingvă extraordinară publicată de fiica inginerului Ştefan Georgescu-Gorjan, autorul concepţiei tehnice a Coloanei fără sfârşit, în care aceasta a adunat şi grupat un număr impresionant de cugetări şi aforisme brâncuşiene.

Pentru mine această carte a fost o revelaţie, o poartă uriaşă care s-a deschis spre simţămintele şi frământările celui care continuă să mă bântuie cu magica pasăre a văzduhului.

Profunzimea gândirii acestui artist care a ales să sculpteze poezia nu poate decât să inspire, să redea cititorului momentele de contemplare şi de eliberare pe care viaţa cotidiană i le-a îndepărtat.

Cugetările se regăsesc în limbile română, franceză şi engleză, majoritatea traduse şi adaptate de autoare, grupate cu grijă de aceasta în funcţie de temele tratate. Brâncuşi a preferat limba galilor pentru a-şi expune gândurile, şi adevărul e că ideile sale sună magnific în franceză. Engleza mi s-a părut oarecum nepotrivită, prea barabara pentru a exprima idei atât de înalte. Dar limba cea mai intimă, limba în care şi-a scris tristeţile şi dorul, a fost desigur româna.

Aceasta este o carte care m-a marcat, o carte pe care o aşez printre cele mai bune cărţi citite anul acesta şi pe care o recomand cu căldură.

CITATE:

Nimic nu poate creşte la umbra marilor copaci.”

De fapt, ce este o femeie? Un zâmbet, nişte cârpe, fard pe obraji. Dar nu aceasta este „femeia”.”

Dar sculptura este apă, apă.”

Îmi place cercul că se-nvârteşte

 Şi-mi place pătratul că nu se clinteşte.”

Timpul perfecţionează spiritul omenesc şi spiritul cere el însuşi aceasta.”

Reclame

Albert Einstein – Cum văd eu lumea


 

 

Această carte este, înainte de toate, o carte de specialitate. Sunt puţine capitolele care nu implică elemente de fizică şi matematică. Trebuie să recunosc că pe mine m-a făcut să răsfoiesc caietele din liceu, deci nu este o lectură facilă.

Dar, în pofida acestui fapt, cartea conţine idei filosofice extrem de interesante. Era normal ca Einstein geniul să nu fie preocupat decât de ştiinţă.

Astfel, acest reflectează asupra evoluţiei societăţii, asupra religiei, asupra importanţei educaţiei, etc. iar opiniile sale sunt, cu siguranţă, de luat în seamă.

Filosofia lui Einstein este una a iubirii, în care individul înţelege că este dependent de societate şi îşi alege drept scop munca în folosul acesteia.  Religia sa este una „cosmică”, departe de creştinism – Einstein condamnă religiile în care acţiunile oamenilor sunt influenţate de greutatea pedepsei sau de bucuria rasplatei, ambele venind din partea unui Dumnezeu antropomorf – credinţa lui Einstein se apropie cel mai mult de hinduism.

În carte este expusă şi părerea lui Einstein legată de societatea capitalistă, societate pe care o blamează deoarece promovează câştigul individual în detrimentul binelui societăţii. El optează pentru socialism, dar îi cunoaşte punctele slabe şi este conştient că fără rezolvarea problemelor impuse de acesta, societatea socialistă s-ar putea îndrepta la fel de bine ca şi cea capitalistă spre dezastru.

Poate nu vă interesează Teoria Relativităţii (este şi ea explicată în carte) sau alte elemente de fizică abordate de Einstein, dar cel puţin ultimele capitole, cele care cuprind idei despre religie, societate etc, merită citite.

 

Vă invit la lectură!